Profil de BdV-ist: Ștefan Petru Vlăduț

ImageȘtefan, în vârstă de 23 de ani, este un om foarte curios din fire așa că nu s-a axat pe un singur domeniu, de aceea știe câte puțin din toate.

Este student la Facultatea de Informatică din cadrul Universității București și lucrează în domeniul pe care îl studiază.

Chiar dacă în trecut a cochetat și cu alte ONG-uri, în prezent el activează doar în BdV și spune că nicio altă organizație prin care a trecut nu i-a ținut interesul treaz pe cât de mult i l-a menținut Brigada.

Ca un „geek veritabil” ce este, îi place să codeze, limbajul său preferat de programare fiind Objective C, iar sporturile sale preferate sunt cele electronice sau, ocazional, cățăratul prin copaci. Îi place să descopere și să asimileze lucruri noi. În timpul liber citește ultimele noutăți din diverse domenii. Pasiunea lui este studiatul oamenilor, mai exact reacțiile lor, intențiile, modul de abordare și de socializare și mai ales descoperirea a ceea ce se află în spatele măștilor de zi cu zi. Acesta reprezintă de altfel și motivul pentru care Ștefan stă deoparte și doar observă, fără a se implica în dicuții de cele mai multe ori. Sarcasmul reprezintă însușirea sa cea mai lesne de observat, iar același sarcasm este, după părerea lui, o artă și o modalitate foarte bună de a descoperi adevărata natură a oamenilor cu care interacționează.

Ștefan a participat la majoritatea evenimentelor la care Brigada a fost prezentă și o face și în prezent cu aceeași plăcere, așa că părerea lui inițială despre Brigadă a rămas constantă în timp. În Brigadă, consideră el, ești tot timpul pus în fața neprevăzutului și tot timpul apar aici provocări la care, pentru a le face față, trebuie să te autodepășești constant.

Ștefan a ajuns într-un punct în care și-a dat seama că a participa ca simplu spectator la un eveniment la care Brigada ar fi prezentă l-ar face să se simtă inutil și s-ar plictisi de moarte pentru că de fel, el tinde să se plictisească foarte repede. El consideră că Brigada îi satisface anumite nevoi și din acest punct de vedere deoarece în Brigadă nu are ocazia să se plictisească. Aici se confruntă tot timpul cu situații inedite. Un spectator nu vine niciodată cu aceeași problemă la tine de două ori, sau dacă acest lucru se întâmplă, situația este în orice caz altfel expusă, iar pentru a rezolva problema nu există un panaceu.

În BdV, Ștefan, a avut ocazia de a-și aplica cunoștințele de leadership, motivare, comunicare și de managementul conflictelor, iar practica este întodeauna mult mai importantă decât teoria.

Image

Ștefan a mărturisit că s-a gândit de multe ori la ce ar putea răspunde dacă ar fi rugat să povestească, așa cum i-am rugat și pe ceilalți colegi ai noștri, despre o întâmplare trăsnită, deosebită, incredibilă din viața lui de BdV-ist, și întotdeauna a știut că i-ar fi greu să aleagă una singură. Așa că a ales să ne povestească ultima întâmplare care i s-a părut deosebită, care a avut loc chiar la ediția B’estfest din acest an.

Ștefan povestește: „Era vineri seara, plecam de la serviciu pentru a ajunge în timp util la Tunari. La Aviatorilor văd autobuzul în stație și mă grăbesc să-l prind, dar când ajung acolo, coadă de 50 m la intrare. În 5 minute au intrat 3 oameni, lucruile se mișcau foarte greu și pe deasupra a început și o ploicică. Acea ploicică, spre încântarea vânzătorilor de pelerine din stație, a ținut 30 de minute doar, timp în care eu stăteam încă la coada formată pentru a intra în autobuz. Grindină, stropi orizontali, vijelie, copaci rupți în stânga și-n dreapta, oameni alergând spre un adăpost, femei căzând pe stradă…eu, echipat așa cum trebuie, cu încălțări impermeabile, hanorac, blugi în care-mi țineam toată averea. Într-un final am reușit să intru în autobuz, unde spre oroarea mea, am descoperit că nu mai dețineam nimic uscat, absolut nimic, apa îmi ajunsese și în interiorul adidașilor care nu lăsau un strop să iasă afară din ei, din păcate. Mi-am stors toate hainele pe care îmi permiteam să le dau jos în autobuz și așa am pornit spre festival. Ajuns acolo, totul bine și frumos, am fost întâmpinat de Mircea, care mi-a zis de unde pot obține un tricou uscat, ba s-a și oferit să-mi împrumute o pereche de blugi, Alexandra care mi-a oferit de urgență o pelerină de ploaie, just in case, Alex care mi-a returnat hanoracul – uscat – pe care-l aveam la el și Beatrice… porția ei de mâncare pe ziua respectivă. Cam asta înseamnă Brigada, o echipă de oameni care au grijă unul de altul și se ajută la greu fără să ceară nimic în schimb.”

Așa povestește Ștefan, cum o viziune apocaliptică asupra unor momente încărcate de stres – oameni panicați, fani care vroiau cu orice preț să se urce într-un autobuz care i-ar fi dus înspre tărâmul visat, copii care plângeau și cred că vă puteți imagina și singuri o astfel de situație, a fost transformată într-un episod amuzant și o lecție de prietenie. Mircea, Alexandra, Alex ori Beatrice sunt persoane fizice pe care le cunoașteți și voi, dar aș fi putut folosi la fel de bine în locul numelor proprii – X, Y, Z, Q, pentru că starea normală în Brigadă este cea în care oamenii se ajută între ei la greu, așa cum se și bucură de momentele frumoase împreună.

Image

Pentru viitor, Ștefan se gândește că i-ar face mare plăcere să compună un sistem corect de evaluare a unor calități pe care le consideră importante în organizație și speră să aibă timpul necasar pentru a transforma în realitate această dorință a sa.

Primul cuvânt care îi vine în minte atunci când se gândește la BdV este „echipă” și menționează că nu este doar un clișeu. BdV, crede el, este „o echipă uriașă formată din mai multe echipe mici care muncesc în simbioză pentru buna desfășurare a evenimentelor și pentru recompensa gândului că ai făcut parte din ceva măreț.”

Atât BdV-iștilor, dar mai mult celor care nu fac încă parte din BdV, Ștefan le transmite următorul mesaj: „Se spune că nu ești student dacă nu ai o restanță. Ei bine, ești student în București degeaba dacă nu te înscrii și în BdV”.

La fel putem spune și despre Cluj, ori alte facultăți, căci avem brigadieri care vizitează Bucureștiul adesea doar pentru a da o mână de ajutor la evenimente. Cât despre prima sa afirmație, ei bine, poate nu ar fi indicat să o luăm prea literal.

Ștefan încheie prin a spune faptul că este foarte curios să vadă ceea ce se va mai întâmpla în Brigadă.

Pac.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: