Mes vingt ans font battre tambour, Toute la comédie des amours. Concert Edith Piaf… Ba nu! Patricia Kaas.

Image

Foto : Alin Craciun

O zi agitată încheiată cu un minunat concert Patricia Kaas.

Alors ce soir histoire de rire

Et tu peux me croire sans réfléchir,

Comme ça pour voir et sans prévenir

J’ai dit aux mes copains: “Va-t-on au concert!”

Am ajuns la ora 17:05 la Sala  Palatului şi am văzut deja în depărtare voluntari alergând să-şi facă check-in-ul şi să inceapă fericiţi tura, deşi câţiva veniseră deja de dimineaţă pentru a ajuta artiştii şi echipa de producţie. Noi, cei care am ajuns după-amiază, ne-am ocupat de plasarea oamenilor în sală, am vândut programe şi pliante. Nu în ultimul rând, am făcut şi ticketing, ajutând organizatorii şi personalul de la Sala Palatului. Am supervizat, am îndrumat şi ne-am bucurat de concert.

Atmosfera a fost una de film, insuflată de interpretarea neobişnuită a Patriciei, deoarece nu a venit însoţită de toată orchestra, ci doar de 3 instrumentalişti, Nicholas Stevens(vioară), Frederic Helbert(chitară, acordeon) şi Johnny Dyke (claviaturi). De asemenea, atenţia a fost atrasă şi de punerea în scenă a concertului. Cu un set de lumini în formă de U, sau de potcoavă, o grămadă de ţinute pe care  le-a schimbat în timpul concertului, imaginile din viaţa lui Edith Piaf care rulau pe fundal, Patricia a reuşit să ridice publicul în picioare, făcându-i pe spectatori să fredoneze la unison majoritatea melodiilor. A început suav cu o interpretare clasică a piesei “Mon Dieu”, iar când a ajuns la piesa “Mon Vieux Lucien”  a început să danseze pe scenă exact cum făcea Edith. A instigat publicul către cântare, împărţind piesa “Milord” între interpretările doamnelor şi a ale domnilor, les ga avec une voix forte et les dames avec un voix douce.

“Sous le ciel de Paris” a creat o adevărată frenezie în sală, având în vedere că pe fundal rulau imagini din Paris, iar Patricia dansa alături de Kevin Mischel, un tânăr dansator, coregrafia lor fiind pusă la punct de Stephanie Pignon. Mulţi spun că acest tip de recitaluri, de tip tribut nu sunt originale şi nu pot aduce nimic nou artistului. Cred însă că Patricia Kaas ne-a demonstrat exact contrariul şi publicul a simţit acest lucru.

Dans la Salle du Palais
S’envole une chanson
dans le cœur d’un garçon
Mais je m’en fous pas mal.
Il peut m’arriver n’importe quoi,

J’ m’en fous pas mal.
C’est p’t’êt’ banal
Ça m’est égal !
Ah, le chanson, le chanson!

A terminat recitalul în aplauze şi publicul a cerut de două ori bis-ul!

Ce mi-a insuflat mie acest concert? Imaginea Franţei, bucurie şi un gând de călătorie pe meleaguri străine vara asta.

Andreea Radici.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: