Campionii BdV

Image“Succesul se ascunde în ambiţia de a nu renunţa” (Marius Torok) … şi nu am renunţat până nu am terminat cursa populară, competiţia de ştafetă, cursa individuală şi semi-maratonul.

Ziua semi-maratonului a început la ora 7.00 cu un mic dejun de campion, un ghiozdan în spate, adidaşi de alergat şi tricoul portocaliu completat de numărul 2053. O oră mai târziu, îl culegeam din faţa şcolii pe domnul Furceanu şi plecam către Piaţa Constituţiei. După o mică plimbare şi un loc de parcare minunat, am ajuns la locul faptei unde ne-am întâlnit cu restul trupei: echipele de ştafetă, colegii de la cursa individuală şi semi-maraton, dar şi cu o mulţime de oameni pasionaţi de sport.

ImageDupa încălzire, 20 de minute de zumba – băieţii nu au vrut să participe la dans, doar au observat – ne-am aliniat la start şi am aşteptat liniştiţi startul cursei. Bineînţeles, între timp am făcut multe poze de încălzire. Trebuie să recunosc faptul că mă aşteptam la un start ca în filme, însă m-am mulţumit cu un ţipăt în microfon. Primii care au plecat pe traseu au fost Marius şi Costin, campionii nostri de la semi-maraton, iar după câteva minute, alături de Ovidiu, Alexis, Dani şi Paula, am început şi cursa noastră de supravieţuire. Trebuie să menţionez faptul că toţi eram la prima noastră cursă, mai putin Marius – un cunoscător al acestor competiţii. Fiindcă nu am stat foarte mult lângă alergătorii noştri, vă voi povesti cursa din punctul meu de vedere. Here it is!

După start, din cauza mulţimii, am fost nevoită să merg fiindcă era foarte dificil să alergi, însă momentul culminat se apropia şi curând am început prima cursa individuală din viaţa mea. Am alergat cot la cot cu Dani şi Paula până când am ajuns la Unirii, la primul punct de refreshment, unde am înhăţat o sticlă de apă şi am plecat mai departe. La cotitură m-am întâlnit cu Ştefania şi ale ei încurajări: „Hai Alexandra! Bravo!”, din spatele meu s-a auzit o altă voce: „Şi Paula! Şi Paula!”.

ImageTimpul trecea foarte repede cu muzica în urechi şi în curând eram la Unirii unde m-am întâlnit cu unul dintre băieţii din echipa de ştafetă, George. Cot la cot am alergat vreme de câteva minute până la cel de-al doilea punct de refreshment. Banane, portocale, energizant şi multă apa – era raiul pe pământ, având în vedere soarele de pe cer şi căldura insuportabilă. După o binemeritată pauză, am pornit spre Calea Victoriei, care spre uimirea mea a fost invadată de urşi şi pisici. Cu această ocazie trebuie să îl menţionez pe Sorin – ursuleţul din echipa de ştafetă. Calea Victoriei, Splaiul Independenţei, Podul de la Izvor, Podul de la Eroilor, Ioana ţipând „Bine Alexandra!”, corpul cerea apă, plămânul vroia aer, ficatul doar odihnă, însă picioarele nu se opreau.

După ce am trecut de ultimul punct de cronometru, cursa a devenit uşoară. Ţin să menţionez faptul că am alergat în spatele unei vedete publice vreme de câteva minute, însă adrenalina din mine a întrecut-o şi am intrat cu zâmbetul pe buze pe Bulevardul Libertăţii. Încă un pic şi gata! Am terminat prima cursă: 10.5 km, medalia m-a aşteptat la final.

Înainte de a încheia, doresc să îi felicit pe toţi participanţii din această competiţie. Aţi fost fantastici, mai ceva ca Speedy Gonzales!

Moment de subiectivitate: sunt tare mândră de prietenii mei pentru medaliile pe care le-au adus în Fabrica! Bravo băieţi, bună treabă!

Alexandra Burdulea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: