O seara îngheţată… care ne-a încălzit sufletul

ImageOra 14:25.

Prinsă în trafic, undeva pe Calea Victoriei. În 5 minute trebuia să fiu la Sala Palatului, pentru un eveniment deosebit al Brigăzii – Lacul Lebedelor pe gheaţă. Cam greu de realizat, dar se rezolvă (cu acceleraţia apăsată puţin mai mult… doar puţin).

Am întârziat cam 10 minute, ceea ce este o performanţă.

Înăuntru, lumea trebăluia de zor. Am semnat contractul şi după ce toate chestiunile administrative au fost rezolvate, repede fuguţa în sală alături de ceilalţi colegi. Era 14:55 iar în 5 minute urma să înceapă accesul. Ne-am ocupat fiecare poziţiile, ca nu cumva vreo intrare să fie descoperită.

Primii oameni au început să intre în sală. Relaxare, totul lejer. Lumea binedispusă, în ciuda vremii nu tocmai prietenoase şi a gradelor puţine. Încet, încet sala se umple, iar în acordurile melodiilor de pe fundal, îi îndrumăm pe spectatori la locurile lor. Ceea ce m-a bucurat a fost să văd mulţi copii, veniţi alături de părinţi sau bunici să vadă Lacul Lebedelor.

Puţin după ora 16 începe spectacolul. Începe povestea. Încă o dată este demonstrat faptul că prin multă muncă obţii şi performanţă. Patinatorii intră unul câte unul pe gheaţă, pe ritmurile alerte ale lui Tchaikovsky. Pe o suprafaţă nu foarte mare, reuşeau să se sincronizeze perfect, iar sunetul patinelor pe gheaţă era incredibil. În mai puţin de o oră se termină prima parte, finalul fiind unul deosebit, atunci când personajul negativ îşi încheie numărul într-un cerc de foc… pe gheaţă.

Partea a doua este la fel de spectaculoasă, cu acrobaţii, elemente de echilibristică, jocuri de lumini şi bineînţeles momentul duelului dintre vrăjitor şi prinţ, pentru a rupe blestemul aruncat asupra lui Odette.

La final, aplauze frenetice, pe măsura intrării în scenă a artiştilor. La venirea personajelor principale, sala a “explodat” în urale de bucurie, iar aplauzele nu mai conteneau. Mă dureau palmele, dar nu-mi păsa. Oameni ca ei merită mult mai mult pentru tot efortul depus şi pentru sutele de ore de muncă.

A trebuit să ieşim destul de repede din starea de visare pe care ne-a dat-o frumoasa poveste. În mai puţin de jumătate de oră, începeau pregătirile pentru spectacolul numărul 2. Cu o pauză scurtă în care am avut la dispoziţie timp să mâncăm un sandviş şi să bem nişte apă, iar gheaţa sa fie pregătită… s-a făcut ora 19.

Acelaşi plan ca mai devreme, cu o mică diferenţă. Spre deosebire de prima reprezentaţie, unde a fost mai lejer, de data asta toate biletele erau sold out. Dar nu-i problemă, eram pregătiţi şi pentru asta, nu este pentru prima dată. Acum, deja lumea stătea la coadă la intrarea în sala pentru îndrumare. Dar cu puţin ajutor ne-am descurcat fără probleme (chiar nu era o provocare atât de mare, spre deosebire de altele).

Image

Din nou, scenariul se repetă, doar că de această dată, spectacolul începe cu 20 de minute întârziere. Numai bine aş spune, pentru ca toată lumea să reuşească să-şi ocupe locurile cât încă mai era lumină în sală, asta pentru a nu-i deranja pe ceilalţi după începere.

Deja ştiam ce se întâmplă, aşa încât undeva pe la 22 am plecat spre casă. Pe drum am pornit radioul, unde erau ştirile de la fix şi unde eram informată că spectacolul Lacul Lebedelor, desfăşurat la Sala Palatului, a avut un mare succes. Un succes care ni s-a datorat şi nouă, chiar dacă într-o mică măsură. Asta mă face să mă simt extraordinar de fiecare dată după încheierea unui eveniment reuşit. Oboseala nu mai contează…

Totul e bine când se termină cu bine!

Misiune îndeplinită: o zi de iarnă a fost încheiată frumos! : )

Diana Ciuncan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: