Cum a fost la Ziua Mondiala AntiSuicid

Eu eram acasa si, ca orice pustoaica, ma uitam la Grey`s Anatomy cand m-a sunat tata (el este responsabil de contul meu si de evenimente: daca rateaza ceva nu e de bine🙂 ) sa imi spuna ca pe site-ul BdV s-a pus un nou eveniment, Ziua Mondiala Antisuicid. La inceput nu am fost foarte entuziasmata de idee, dar am zis “de ce sa nu incerc?”. Am intrat pe site si am aplicat fara sa stiu exact despre ce era vorba. Mai mult decat atat am reusit sa tin minte si ora la care trebuie sa fiu acolo,  anume ora 5 in parcul Izvor.

Intre timp, desi ma uitam la seriale, am inceput sa ma intreb despre ce poate sa fie vorba si despre ce vom face la eventiment. Chiar incepusem sa fiu interesata de el. Asa ca a doua zi, cand am plecat de acasa, asteptam cu nerabdare sa ajung. Normal ca trebuia sa se intample ceva: in ultimul moment mi-am adus aminte ca trebuie sa imi scot contractul la imprimanta. Pana acum nu vi se pare nimic ciudat nu-i asa? Partea ciudata a fost ca am completat contractul in metrou unde, se pare, eram animal la gradina zoologica: parca nimeni nu mai vazuse pana acum o fata cu niste hartii in mana. Whatever!

Cand am ajuns in parc am vazut ca nu suntem decat 3 persoane: eu si inca doua fete ceea ce mi s-a parut chiar putin. In timp ce am mai vorbit intre noi, slava domnului au mai venit si alte personae, in total cred ca eram vreo 10 pe acolo. Dupa ce am predat contractile, am mers impreuna cu Teo sa vedem cum putem sa fim de ajutor si ce avem de facut. Bineinteles ce puteam sa facem in afara de a anunta lumea de eveniment?

Dar totusi cel mai misto lucru a fost ca eu ramas sa scriu niste post-it-uri despre viata, niste mesaje care chiar sa insemne ceva. Partea proasta: dupa vreo 5 minute si circa 3 mesaje de fiecare eu, Andreea si Ioana eram plictisite la culme, noroc ca intre timp se intorsesera si ceilalti (chiar au adunat ceva lume).

Cand au inceput sa vina oamenii a fost un sentiment foarte placut, mai ales ca scriau mesaje de incurajare pentru cei care nu mai sunt printre noi. Pana si discursul, destul de tipic pentru acest gen de eveniment, al psihologului si al Silviei Dumitrescu au intregit parca atmosfera.

Cel mai frumos in timpul evenimentului a fost, asa cum va asteptati, aruncarea baloanelor. Toata lumea a avut cate un balon si atunci cand muzica s-a oprit oamenii au aruncat baloanele spre cer. Bineinteles ca au mai fost unii care nu le-au dat drumul, dar important a fost gestul facut, semnalul de alarma care a fost tras odata ce baloanele si-au luat zborul.

De incheiere o sa va dau un mesaj de pe un biletel, conceput de mine si de Ioana, pe care chiar sper să-l urmați: “Apreciaza fiecare moment. Fiecare moment creeaza un cadru al propriului tau film. Regizeaza-l astfel incat sa merite Globul de Aur”.

Badea Mara

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: