Arhive lunare: August 2012

Pauza de respiro inainte de RHCP cu Stef si George

Pregatirile pentru RHCP sunt pe ultima suta de metri. Cu toate acestea, am gasit o pauza de respiro sa va aratam ce articol dragut au pregatit doi dintre colegii nostri, Stefanita Soare si George Stoica.
George, Stef si Dani
George, Stef si Dani – Vama Veche
Drept cadou le-am pregatit o surpriza! Stef, George… in weekend nu va faceti planuri. Are loc teambuilding-ul BdV! Nu vreti sa mergeti cu noi?

Continuă citirea →

Sziget Festival 2012

Desfasurat pe Insula Obudai din nordul Budapestei inca din 1993, festivalul Sziget aduna an de an zeci de mii de oameni din intreaga lume: olandezi, francezi, italieni, neozeelandezi, australieni, americani, coreeni etc… La editia din 2012 am fost prezenti si noi, 5 romani veniti prin intermediul Brigazii de Voluntari, sa ajutam publicul cu informatii privind festivalul, orasul, imprejurimiile.

In primul rand drumul: ruta cu trenul a fost Bucuresti – Timisoara , Timisoara – Budapesta si retur. La dus am avut parte si de ceva peripetii, avand initial doar 53 de minute la dispozitie sa prindem legatura spre Budapesta, am ajuns cu 40 si ceva de minute intarziere in Timisoara si am fost nevoiti sa fugim prin gara cu bagajele dupa noi si sa aflam care e linia de la care pleaca trenul (la informatii ni s-a spus ca „e o pancarta in gara”). Am prins totusi legatura , dar pe viitor o sa mergem cu trenul direct ca sa nu riscam sa ramanem prin gari aiurea 🙂

Continuă citirea →

BdV Experience

Prima data cand am cunoscut eu BdV era in august, 2009. Pe atunci era concertul Madonei, pentru cine isi aduce aminte. Se faceau recrutari “extra” si m-a adus o prietena, colega de facultate.

Prima intalnire a fost pe iarba din izvor, intr-un cerc relativ restrans, unde am schimbat 2 vorbe intre noi, apoi i-am cunoscut pe Lu si pe Ionut. Ce urma sa facem mai precis, nu prea intelesesem eu, cu atat mai mult nu prea imi dadeam eu seama care e treaba cu voluntariatul asta pe la concerte, dar zau ca parea cea mai tare chestie. ever.

Continuă citirea →

Prima experienta Sziget

Experienta Sziget este experienta care iti schimba viata. Este o experienta unica, care nu trebuie ratata sub nicio forma.” Aceasta parea sa fie ”definitia” Szigetului conform celor care fusesera in anii anteriori. Ei bine, acum ca am fost si eu acolo, pot spune acelasi lucru. A fost o experienta intr-adevar extraordinara, pe care as repeta-o fara sa stau pe ganduri.
Tot ceea ce conteaza la Sziget este sa te distrezi si sa te simti bine. Asa ca toata lumea este deschisa, prietenoasa si oricand gata sa te ajute daca ai nevoie. Echipa cu care am lucrat, formata 98% din unguri, a fost cea mai tare echipa din care am facut parte vreodata. Toti erau dispusi sa faca cele 6 ore de munca mai distractive, asa ca tura de lucru devenise unul dintre momentele asteptate ale zilei. Chiar si asa, imi placea sa lucrez pentru ca intram in contact cu tot felul de oameni, extrem de diferiti unii fata de altii si fata de ceea ce am intalnit eu pana acum.

Continuă citirea →

Mai iau o gura de tamaioasa si scriu

Mai iau o gura de tamaioasa si scriu. Pentru mine a fost un eveniment (concertul Lady Gaga) care m-
a marcat intr-un fel…un eveniment care m-a facut sa vad lucrurile din alta perspectiva.
Recunosc ca gresesc atunci cand sunt fudul si gandesc: ba, stiu ca sunt capabil, pur si
simplu nu merita sa ma agit, de ce sa fac asta? Nu am nimic de demonstrat nimanui 🙂
Dar se pare ca doar sa fii constient ca poti, nu ajuta…nu se transforma nimic in
ceva palpabil din asta si esti vazut si tratat ca atare. Nu stiu daca Doamna Gaga a avut
vreun amestec in asta, cred ca a fost evenimentul in sine 🙂 Nu mi-am dat niciodata o
sansa, iar BDV pentru mine nu a fost niciodata altceva decat distractie, relaxare, fericire,
bautura, friendship, muzica buna, aventuri, amintiri, iresponsabilitate, etc.

 

Continuă citirea →

Summer Well 2012 @ Domeniul Stirbey

Anul acesta a fost prima editie Summer Well la care particip. Inarmata cu povestile de la
editia de anul trecut in cap ( multumesc Paula ) si cu “spiritul BDV-ist” ajung super
entuziasmata la portile de acces.

Nu cred ca puteau gasi un amplasament mai bun pentru “a festival like a holiday “ pentru
ca imediat ce am ajuns in padurea de la Buftea m-am simtit ca intr-o vacanta. Departe de
agitatia din Bucuresti, departe de praful si caldura si traficul intens, Summer Well-ul a
fost ca o gura de aer proaspat (si la propriu si la figurat).

Continuă citirea →

Catalin Lungu vs BdV

As putea sa incep de oriunde vis a vis de cea mai tare experienta BDV… As putea sa vorbesc despre Sziget Fest, o experienta unica, mind blowing, life changing si alte expresii d’astea frantuzesti (Sinnerdan te iubesc pentru asta). As putea sa vorbesc despre festivalul Enescu, unde timp de o luna am lucrat ca o adevarata echipa zi de zi. As putea sa vorbesc despre orice megaconcert, festival, petrecere BDV, betie etc. Dar n-o s-o fac. Am sa vorbesc despre experienta BDV in general:)

Craciunul in BdV

Craciunul in BdV

Din momentul in care am intrat in Brigada de Voluntari, viata mea s-a schimbat in proportie de 90% intr-un moment destul de ciudat pentru mine si am fost adoptat cand nu se putea mai bine (multumesc Adrian Enache pentru asta 🙂 … hai si Razvan Dumitru, fie :P). Am intalnit aici oameni pe frecventa mea, in care m-am regasit foarte usor. Oameni dedicati (Cris, o sa ne fie dor sa lucram cu tine), oameni muncitori (Iutis ar trebui sa faci o cariera din asta :P), oameni profesionisti (Andrei Dinu esti foarte tare), oameni calzi (Cazacu e cel mai cald). Cele mai tari amintiri si cele mai tari poze(traiasca fotografii BDV), promit sa le pastrez toata viata mea.

De aici mi-am luat toti oamenii cu care imi petrec timpul liber, traiesc, muncesc, ma simt cel mai bine. Aici am cunoscut si femeia pe care o iubesc si care in curand imi va fi sotie :). Mai vreti motive? Cred ca o pot tine asa pana dimineata, v-ati opri toti din citit de plictiseala, daca nu ati facut-o deja :))

Ps: Sincer, nu imi doresc atat de tare sa merg la team building ul asta pentru ca nu am ce cauta acolo si deja imi calc putin pe orgoliu. O fac pentru Diana, pentru ca stiu ca isi doreste sa merg cu ea, si pentru ca BDV-istii oricum sunt foarte tari si stiu ca o sa se lase cu niste poze nenorocite.

PS2:Big up Ionut Tunaru pentru initiativa si pentru intreaga istorie BDV si iti multumesc in numele tuturor. Pace!

PS2: Scuzati sinceritatea exagerata…asta sunt

Toma Stanescu vs BdV

Am participat la organizarea mai multor tipuri de evenimente, de la culturale pana la politice; de la evenimente de o zi, pana la cele de o saptamana. Si am ajuns la urmatoarea concluzie: orice eveniment este o sursa de stres si nervi, asezonat cu cafele la patrat, zeci de litri de bauturi energizante, mancat si dormit pe fuga si mult, mult fum de tigara. De multe ori, organizarea de evenimente lasa impresia de haos.

Sunt membru BdV de anul acesta. Experienta mea, marca BdV, nu poate fi rezumata intr-un singur eveniment… ci in doua – OST Fest si B’Est Fest. Evenimente mari, pentru succesul carora e mult de munca. Nu au dezamagit, chiar a fost mult de munca – de la strans fanul de pe camp inainte de festival pana la ture de 12 ore in parcare, de la aranjat de garduri pana la ridicatul scenei. Pentru unul ca mine, care a avut mai mult munca de birou in ultima vreme (a se citi ultimii cativa ani), a fost criminal in anumite momente. Si, da, ca majoritatea evenimentelor, au fost momente de stres si nervi si haos…

Dar durerile de spate si de picioare trec repede si ramane partea frumoasa a evenimentelor. Da, in ciuda a ceea ce am spus pana acum, exista si parti frumoase – distractie permanenta; sa vezi live si chiar sa lucrezi cu si pentru unele din trupele tale favorite; sa ai parte de un tratament de tip 3-in-1 sala de forta, sauna si solar (varianta sanatoasa). Si lista poate continua. Partea cea mai frumoasa: totul pe gratis Da, un eveniment de anvergura OST Fest sau B’Est Fest, poate fi stresant, poate fi obositor, dar sa vezi fetele satisfacute ale spectatorilor, sa auzi ca de abia asteapta sa vina si anul urmator, toate acestea compenseaza greutatile intampinate de-a lungul evenimentului. Tot timpul vor fi unii spectatori nemultumiti, dar acestia reprezinta 0.1%.

Cred ca am uitat sa mentionez un alt beneficiu: de cand sunt cu BdV, 90% din timp am senzatia ca lucrez cu fotomodele. Restul de 10 %, sunt repartizat in all-guys-teams. Nu ma puteam abtine sa inchei acest „articol” pe o nota foarte… cheesy, dar asta este adevarul – lucrez cu adevarate frumuseti Pe scurt, asta este experienta mea cu BdV. Si sper sa se repete mult timp de acum incolo. V-am pupat si ne vedem la urmatorul eveniment.

Cristi Cazacu vs BdV

Liste, liste,liste, o multime de nume noi si contacte. Tot timpul m-am ferit de liste si am incercat sa scap pentru ca sunt prea ametit si ma incurc in ele sau cel putin asa credeam la vremea respectiva.

Era prima zi de preproductie la B’est fest iar eu trebuia sa fiu la Piata Presei la 8:45 pentru a ma intalni cu restul voluntarilor.

Ajung intr-un final, fac repede prezenta, le fac voluntarilor cunostinta cu Cristina, coordonatoarea echipei de artisti si dupa ne urcam cu totii in microbuzul ce urma sa ne duca la locatie…TUNARI City. Ce mi s-a parut ironic a fost faptul ca Tunari se invecineaza cu comuna Voluntari!

Revenind la oile noastre, am ajuns dupa 20 de minute in locul potrivit…pe camp. Cristina nu a stat mult pe ganduri, a impartit task-urile iar noi ne-am apucat de treaba, baietii cu baietii si fetele ca fetele. Unii dintre noi reconditionau stalpii pictati cu o editie in urma a evenimentului, altii dadeau putina culoare floricelelor “eco” din plastic, iar altii umpleau o serie de saci cu fan.

Fiind prima zi, cortul voluntarilor nu era inca gata asa ca mi-am luat “jucariile ” si m-am pus undeva la umbra, fix sub cortul baietilor de la productie. Ce putea fi mai frumos de atat: arta, liniste si baieti. Aproape ca uitasem de cele aproape 40 de grade de afara, parca pluteam, eram in lumea mea. Dar a trebuit sa ma trezesc repede intrucat ceilalti voluntari nu erau pe acelasi film cu mine, li se facusera sete iar eu trebuia sa ma asigur ca lor nu le lipseste nimic.

Dupa ce ne-am saturat setea si foamea ne-am apucat iar de lucru. Am scos la soare floricelele proaspat vopsite, am pregatit cauciucrile care ne serveau drept ghivece si dupa ne-am apucat de personalizat sacii plini cu fan.

Ziua s-a terminat undeva pe la sase cand a venit Marinel, soferul microbuzului ce trebuia sa ne aduca cu picioarele pe asfaltul capitalei.

Placebo and me

Cu cele trei melodii de la Placebo, pe care le stiam, in minte, (ulterior am aflat ca una dintre ele nu e cantata de ei “where is my mind- soundtrack fight club”) merg entuziasmata catre stadionul Iolanda Balas in calitate de subofiter, coordinator la Acces tribuna.

Incantata de faptul ca o sa fiu la tribune si astfel o sa pot vedea bine scena si concertul, ajung la locul evenimentului. Ma intalnesc cu oamenii cu care deja m-am obisnuit: frumosi, pestriti, veseli si hotarati. Surpriza! accesul la tribune se face prin 5 porti gigantic pe partea opusa scenei, protejate de un zid verde de arbusti de o lungime si latime exacta cat sa nu existe nici o vizibilitate spre scena sau lumea exterioara.

Continuă citirea →