B’estfest 2012, live din cascarabeta

Cascarabeta, Acreditari, Main Entrance

Despre B’estfest se vorbeste de mult timp. Noi, cei din Brigada am fost la B’estfest Romania inca de la inceput, iar anul asta toti voluntarii vroiau sa fie aici, sa simta experienta unui festival.

Inca de la inceputul anului au avut grija organizatorii sa ne aminteasca de cum a fost anul trecut, evident pentru noi erau multe amintiri, multe ore de stat in picioare, ba in soare, ba in ploaie, dar si bucuria de dupa turele de munca.

Apoi au urmat stiri pe site-uri, agitatie pe pagina de facebook, voluntarii de la preproductie, care ne aratau cum cresc scenele putin cate putin si cum locul capata forma. Ca sa nu mai zic si de faptul ca, chiar inainte sa vin aici, feeder.ro ne facea iarasi sa fim nerabdatori sa ajungem. Stiti, e sentimentul ala, ca trebuie sa fii aici, be there or be square, cum zice vorba aia.

Asa ca vineri, dupa o zi de servici, mi-am pus rucsacul in spate, mi-am luat bratara de la punctul de intalnire si m-am urcat in linia speciala B’estfest, cu oprire finala Tunari, printre floarea soarelui. Autobuzul era plin de voluntari si primii oameni, cu sacul in spate, nerabdatori sa prinda tot. Printre ei era si un american (venit de la Berlin, iar dupa Bucuresti pleca la un festival in Rusia), am vorbit cu el, am schimbat pareri despre festival/muzica/ diverse, asa cum se intampla de fel la genul asta de evenimente, intalnesti oameni deschisi, sociabili, cu care poti vorbi, care sa-ti imprumute lucruri la nevoie, sa iti faca cinste cu bere daca esti dragut/draguta cu ei, etc. Eu deja am primit un bunjee jumping (ne-revendicat🙂 ), un pahar cu bere pentru un elastic de par ..sau pentru bunele intentii.

Am ajuns pe o caldura foarte mare, la porti nu era foarte mare agitatie, dar lumea incepuse sa vina. Nu stiu cand au trecut primele 2 ore, ici-colo, si apoi m-am trezit cautand in listele cu acreditari, cu orele. Agitatie, invitati care nu apareau pe lista sau nu apareau cum trebuie, cozi, reclamatii. Nu stiam ce se intampla afara, cine, ce canta, unde. Ceilalti voluntari ne invidiaza ca stam la aer, dar am iesit din „cutiuta” cand deja incepuse Garbage si am prins cateva melodii, de o claritate „sonora” extraordinara. La fel si sambata, de la scena principala, Selah Sue si Royksopp s-au auzit foarte, foarte bine.

Acum (e duminica putin dupa pranz) abia mai intra cate cineva. E liniste totusi, daca stai sa te gandesti la nebunia de dupa ora 7, pana dimineata la 3, de la toate echipele. Fetele de la „cutiuta”, sau cascarabeta, ma tot intreaba cand termin de scris. Cristina M drage cu ochiul. M-am tot intrerupt, discutam despre baieti, fete, relatii, muzici, cautam Dj-ii care stau in fata noastra la geam, asa ca sper ca a iesit un blog post destul de coerent.😀

Asteptam si in seara asta lumea asta frumoasa, muzica si energia voastra. De maine parasim Tunari.

P.S. Tocmai s-a tras o cantare la porti, un La multi ani veritabil pentru Cori Crismariu. Sa stiti ca am cantat si noi din cascarabeta, am iesit pe gemulete, BGS-ul ne-a vazut, au ras de noi, nu stiu daca ne-au auzit si restul, dar noi ne-am straduit.

Cu drag,

Adriana C

2 responses

  1. Nu s-a auzit de la porti, dar macar stim ca ati fost acolo cu noi😀

  2. Hmm… si de ce ati avut portocale si nu le-ati impartit?! Mare mare bataie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: