Faint-ing

Saptamana a inceput cum nu se poate mai bine, cu 3 zile libere de la birou pentru ceea ce va fi o experienta de neuitat. Luni am fost la Slayer, marti am zis ca trebuie sa ma pregatesc pentru ziua de miercuri, iar miercuri a venit cu asa pasi repezi, incat nici nu mi-am dat seama cand am ajuns la Romexpo.

Dupa o mica confuzie din calendar (unde am gasit 2 ore diferite la care imi incepea tura), am ajuns la 08:50 la Romexpo. M-am vazut cu Cris A, am stat putin de vorba, am semnat contractul. Eu trebuia sa ocup postul de translator, dar cum conjunctura a fost de partea mea, Oana (de la Events) m-a intrebat daca as vrea sa fiu helper la catering. Eu ador aceasta echipa, dar mai multe detalii la o bere.🙂

Evident ca am acceptat pe loc. Intai a trebuit sa umplem frigiderele cu multe sucuri colorate. Dupa ce am terminat, am iesit si eu ca omul la o tigara cu Dragos, cel mai de treaba si de incredere om de BGS pe care il stiu. Intre timp a venit si Irina Lazar, cea care trebuia sa fie de fapt helper. A venit si bucatarul, Gray Rollin, care a spus ca are nevoie de o singura persoana, asa ca am zis pe loc ca raman eu, am mai avut experiente la catering, stiam cam cum decurg lucrurile si ma asteptam sa ma distrez copios. Dar sub nicio forma nu ma asteptam la ceea ce se va dovedi a fi cea mai frumoasa experienta din viata mea.

Primul lucru pe care l-am facut a fost sa ne asezam la masa si sa facem lista de cumparaturi. O lista destul de scurta la momentul respectiv. Avand in vedere ca urma sa plec din locatie, m-am dus sa vorbesc cu Oana si sa o anunt. Dupa ce ne-am dat seama ca deja o parte din cumparaturi fusesera facute, am avut o clipa de dezamagire, ca nu mai merg la “shopping”, dar nu aveam ce face.

Totusi, dezamagirea a plecat repede, repede de pe fata mea, cand Gray m-a anuntat ca totusi nu are tot ce ii trebuie. Asa ca am plecat cu zambetul pe buze spre Metro. Pe drum, am trecut pe langa o shaormerie si s-a hotarat atunci ca vrea sa faca gyuros. Ajunsi la Metro, am reusit sa facem cumparaturi de mult prea multi bani, din punctul meu de vedere.

Ajunsi inapoi la Romexpo, Mr. Rollin a reusit sa arda orezul pus la fiert. In momentul ala mi-am spus “Este cel mai jalnic bucatar pe care l-am cunoscut pana acum. Cum poti sa arzi un simplu orez?”. Cand s-a intors, am inceput sa facem sandvisuri cu unt de arahide si gem de capsuri pentru trupa. Din nou am avut o reactie: “Pe bune? Iti bati joc de mine? Asta le faci tu de mancare celor de Linkin Park?”.

Puteam sa vad ca este rupt de oboseala si dupa lungi lupte de convingere, intr-un final s-a dus sa doarma 20 de minute. Dupa mai bine de 1 ora tot nu se trezise, asa ca m-am dus sa vorbesc cu una din tipele de la ei din productie, care la momentul respectiv se ocupa de amenajarea dressing-room-ului LP.

Intr-un final s-a trezit, dar din nou, nu am facut mare lucru. Am stat si ne-am uitat la poze din turneu, poze din alte turnee in care a mai fost (a lucrat pentru Blink 182, Madonna, Sting si Lady Gaga). Pe la 18:30 ma anunta ca trupa trebuie sa vina si ca are un al doilea cadou pentru mine (primul fusese unul din betele de percutie al lui BBB). Aranjase sa ma duc la “Meet and Greet”. Nu imi venea sa cred cand am auzit si am inceput sa sar in sus de fericire. M-a rugat foarte serios sa nu lesin, sa nu incep sa urlu si sa nu fac pe mine cand o sa ii vad. Dupa ce i-am promis, am inceput sa facem mancarica pentru baieti, ca doar veneau infometati.😛

Primul care a ajuns in locatie a fost Chester Bennington, care a fost servit cu o portie mare de ”The Dave”. Sa va explic despre ce e vorba? Chester mananca destul de nesanatos, iar atunci cand are chef de ceva mai ok, el nestiind ce sa ceara, cere The Dave, adica ce vrea Dave (Phoenix) Farrell.

De asemenea, Chester bea un ceai special in timpul spectacolului care sa ii mentina calde corzile vocale si contine ceaiverde, ceai de lamaie, zeama de lamaie, miere si ardei iute uscat. Desi nu l-am gustat, mirosea chiar bine.

Dupa ce au terminat de mancat, Chester a inceput sa faca vocalize si sa tipe. A fost un moment… orgasmic :)) Dupa asta, impreuna cu Mike a inceput sa cante “In the end”, moment in care am anuntat ca eu nu pot sa lucrez nimic. Trebuie sa savurez fiecare nota.

La putin timp dupa a inceput sesiunea de „Meet and Greet” pentru cei din comunitatea LP Underground. A fost un moment unic, fenomenal, fantastic, orgasmic!!! Sa pot sa dau mana cu fiecare dintre ei, sa iau autografele lor, sa pot sa schimb cateva cuvinte cu Brad si Chester… ahh, numai cand ma gandesc! Imediat dupa ce au terminat, au urcat pe scena. Impreuna cu The Chef, am mers sa ascultam primele 4 piese. A fost formadabil. Si acum imi dau lacrimile cand ma gandesc…

Această prezentare necesită JavaScript.

Dupa acest moment de repaos, a inceput haosul in bucatarie. Vase peste tot, mancare pe toate mesele, cuptorul fierbinte ardea cum stia el mai bine aripile de pui, pe gratar se bucurau de caldura cativa mici, care urmau sa se transforme in ceva magic. Brusc, totul mergea ca uns, plasutele lor se umpleau vazand cu ochii si in mai putin de jumate de ora totul era pregatit pentru trupa. Mai ramasesera de facut numai gyuros-urile pentru staff. Cate 12-14 pe o masa, ficare punea cate ceva, si in cateva minute se facute deja o gramajoara destul de mare de “sandvisuri”.

Apoi am aflat ca aveam 20 de minute la dispozitie ca toata bucataria sa fie curata si toate vasele spalate. Poate doar Stef si Iulia sa inteleaga cam cum a fost (dupa experienta AC/DC). Cu 2 minute inainte ca case-urile sa plece, mai erau 2 tavi (remember???) de curatat si ramasesem fara apa calda (oh, those memories). A incercat Gray sa le curete, a vazut ca nu merge si le-a bagat direct in cosul de gunoi. Apoi brusc tacere.

Show-ul se terminase, cei din public se saturasera sa mai strige si incepusera sa plece spre casele lor. Cand am iesit si eu la o tigara am primit de la unul dintre baietii de BGS o pana de chitara de a lor. Inca un moment de fericire absoluta!

Ne-am luat ramas bun unii de la altii si ei au plecat intai spre Austria, apoi spre Rusia.

Mi-e dor deja de tot, mi-e dor de atmosfera, mi-e dor de oameni, mi-e dor de vocea lui Chester care se auzea prin toata productia.

Cu mult drag,

Ioana P

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: